Fata din Curcubeu la Uzina de Apa

În cadrul Zilelor Culturii Urbane ediția a IV-a, 2015, ca eveniment artistic, anul acesta ne-am hotărât să vă prezentăm o piesă de teatru interpretată de actrița Marcela Motoc, după textul și în regia Liei Bugnar. În premieră la ”Uzina de Apă” – Centrul de arhitectură, Cultură urbană si Peisaj - acest spectacol nu are, la o primă vedere, nici o legătură cu tema de anul acesta, ”Patrimoniul Cultural în afara granițelor țării”. Simbolistica acestei alegeri nu provine neapărat din tema spectacolului cat mai degrabă din istoria acestei piese…




                Spectacolul ”La fille de l’arc-en-ciel” - Fata din curcubeu s-a jucat pentru prima dată de către Marcela Motoc la Paris în primăvara anului 2013. În 2015, Marcela Motoc se hotărăște să joace spectacolul și în limba română. Începutul, sau avanpremiera, are loc tot la Paris, în fața publicului care o cunoștea deja acolo. La invitația ”Uzinei de apa” din Suceava, actrița a acceptat să își lanseze spectacolul în România în cadrul neconvențional al fostelor rezervoare ce adăposteau apa potabilă pentru locuitorii orașului acum o sută de ani, iar anul acesta, la 100+3 ani de la darea sa în folosință, uzina își va primi locuitorii să asiste la un spectacol deosebit, în care rezervoarele vor vibra de talent, pasiune și iubire.

             Printre dramaturgii contemporani, Lia Bugnar este un caz aparte. Textele pe care le scrie, uneori special pentru anumiți actori, sunt mai degrabă atipice, pentru că vorbesc despre om și despre oameni, așezați în contexte sociale, nu despre contexte sociale, în care personajele sunt folosite pe post de material ilustrativ. Lia Bugnar explorează zone profund emoționale, apasă inteligent anumite butoane la care reacția publicului nu se lasă așteptată, atinge acel fond sensibil care nu poate rămâne fără ecou.

            Actrița Marcela Motoc a absolvit ATF în 1996, la clasa profesorilor Olga Tudorache și Adrian Pintea. A fost distinsă cu premiul de interpretare pentru rolul Violetei din scurtmetrajul franco-spaniol «Violeta, la courtisane», regizat de David Casals-Roma. La Teatrul Bulandra a jucat în piese regizate de Tudor Mărăscu, Cătălina Buzoianu, Adrian Pintea, Elie Malka, Tompa Gabor.

           Fata din Curcubeu este o pledoarie pentru păstrarea convingerii că totul pe lume are un sens, chiar dacă acesta se prezintă indescifrabil. Nu contează mizeria, decăderea, atâta timp cât sufletul ramâne curat, translucid, asemenea unei lacrimi de gheață.
           E povestea unei fete, care a ajuns să ducă o viață amară, după o copilarie dulce ce-a trăit-o în familia sa. A ajuns în stradă, practicând cea mai veche meserie din lume. Se vinde ieftin, își duce clienții la cinema și acolo le oferă serviciile sale, în timpul filmului. Nu are o casă, nu își permite nici să închirieze o cameră la hotel. Ceea ce iși permite sunt locurile 13și 14 de pe ultimul rând din cinematograful Curcubeu. Își spune povestea cu un zâmbet amar, e sfâșiată de durere, dar niciodată doborâtă. Singură pe lume, fără de cei pe care i-a iubit – tata, mama, sora geamană – toți duși în altă lume. Merge pe firul vieții ei, de la copilărie la adolescență, la tinerețe, dar parcă viața pe care o trăiește nu e binecuvântată de Cel de Sus. Îl iubește pe Dumnezeu, dar nu-L înțelege...


        "Franceza și româna au făcut un cuplu inedit în spectacolul „La fille de l’arc en ciel” ce s-a jucat în 2013 la Teatrul de l’Orme, în arondismentul 19 al Parisului, cartier în care au locuit cândva Jacques Brel și Edith Piaf. Secvențele-monolog din viața prostituatei au fost performate în franceză, în alternanță cu melodii celebre românești - „Cine iubește și lasă”, „Mi-am pus busuioc în păr”- interpretate de actriță pe limba Mariei Tănase.
         Văzut la Paris, spectacolul „La fille de l’arc en ciel” mi-a revelat și un alt aspect care ține de oferta culturii române dincolo de granițele ei: melosul vechilor cântece românești face parte din acele elemente care au un intens potențial poetic și o încărcătură sporită de autenticitate prea puțin exploatate totuși de creatorii în căutare de recunoaștere și de originalitate pe scenele lumii. Într-o capitală europeană saturată de oferte artistice, original nu mai este sinonim cu nou, ci cu autentic."
                                                     (fragmente din articolul jurnalistei Cristina Hermeziu din 2013)

    "Fata din curcubeu” e ca un pumn în stomac, e ca un borcan de iaurt pe spatele ars al unui rătăcit în Sahara, e ca o pană de păun picată în sleaul înnoroiat lăsat de roata unui tractor, e ca numărul de pe brațul unui evreu supraviețuitor, e ca un hohot de râs când încă nu ți-a trecut tristețea de adineauri." (Lia Bugnar)